De la inceputul carierei sale solo, acum 40 de ani, Eitetsu Hayashi a cantat pe cinci continente cu unele dintre cele mai apreciate orchestre ale lumii, a colaborat cu artisti din toate genurile muzicale si a primit multe premii si onoruri pentru performantele sale extraordinare.
Evolutia artistului a inspirat renasterea culturii Taiko in Japonia unde in prezent sunt mai mult de 4.000 de ansambluri. Acum noua generatie de entuziasti ai stilului de muzica „rap” invata Taiko in scoli si transpun sunetele muzicii traditionale japoneze si muzicii de curte imperiala intr-o forma contemporana.
Eitetsu Hayashi, nascut in 1952, este mezinul unei familii cu opt copii a unui calugar budist din scoala Shingon. A crescut ascultand muzica celor de la Beatles, iar in liceu deja batea la tobe. In 1971 se alatura grupului de taiko Sado Ondekoza, un proiect care combina stilul de viata cazon cu lectiile de taiko. „Aveam nevoie de un impact asemanator cu cel al unei trupe rock, genul de impact care creeaza o frenezie in multime pentru ore in sir. De aceea am ajuns sa ne antrenam ca la maraton: ne trezeam in fiecare dimineata la 4, alergam impreuna iar seara studiam la tobe.”
In 1975 trupa sustine primul sau spectacol dupa ce termina maratonul de la Boston, performanta care se repeta de sase ori de-a lungul timpului. Dupa zece ani petrecuti in Ondekoza, in 1981, Eitetsu impreuna cu alti colegi pleaca din grup pentru a forma trupa Kodo. Insa in 1982 artistul va parasi si acest proiect pentru a-si incepe cariera solo al carei debut are loc in 1984. Cu lucrarea „Symphonic Metamorphosis 3” Eitetsu Hayashi este primul interpret solo de wadaiko care a urcat pe scena Carnegie Hall din New York.
Anii optzeci au reprezentat pentru muzician numeroase turnee prin America de Nord, Europa, Africa si Australia. Prin stilul sau unic de a bate la wadaiko Eitetsu se impune in lumea muzicala si revolutioneaza felul in care tobele taiko sunt privite. Astfel, in 1993 Isao Matsushita compune pentru el lucrarea Hi-Ten-Yu, Concertul pentru tobe japoneze si octet fiind gandit special pentru virtuosul Eitetsu si membri ai filarmonicii din Berlin.
De-a lungul anilor Eitetsu Hayashi concerteaza alaturi de Orchestra Simfonica din Boston dirijata de Seiji Ozawa (1976, 1999), Orchestra Filarmonica din Berlin sub bagheta lui Kent Nagano (2000) si grupul Australian Taikoz la redeschiderea Operei din Sidney (2000). Eitetsu colaboreaza cu artisti din jazz, rock, world music, dance si butoh, de la percutionistul Djembe Mamady Keita, pana la pianistul avandargist Yosuke Yamashita sau Orchestra de Jazz Toshiko Akiyoshi.
In 2002 Eitetsu Hayashi isi sarbatoreste 20 de ani de cariera solo in turneul american- „The Wings of Flightless Birds”, iar in 2006 se intoarce pe continentul american pentru a preda la Ohio intr-un program la finalul caruia elevii nu sunt doar familiarizati cu taiko si cultura japoneza, dar chiar sustin recitaluri alaturi de artist. In august 2010, Eitetsu a repetat experimentul la Moscova cu 15 persoane de varste diferite.
De-a lungul carierei sale compune muzica pentru alte grupuri de taiko, reclame, piese de teatru si chiar filme. Hayashi ajunge si in zona anime, fiind compozitor pentru filmul Kamui no Ken (1985), chiar imprumutandu-si vocea personajului Shinban no Kikuasa. In 2004 repeta experienta si compune alaturi de Kaoru Wada coloana sonora pentru serialul Samurai 7, un remake al clasicului Shichinin no Samurai. Insa in afara de muzica, Eitetsu scrie eseuri, o carte- Catre interpretii de taiko de maine- si din 2001 este profesor la Universitatea Nationala din Mie.
Activitatile artistice ale lui Eitetstu Hayashi precum si contributiile sale au fost atat de apreciate incat in 1997 i-a fost acordat prestigiosul Premiu Japonez National pentru Cultura iar in 2001 a primit „Al optulea premiu pentru Promovarea Culturii Japoneze Traditionale”, acordat de Japan Arts Foundation.
Eitetsu Hayashi a creat o metoda si un stil personal de a bate la wadaiko, nemaiintalnit pana la momentul respectiv in traditia japoneza a interpretarii taiko. Utilizand o combinatie unica de tobe taiko artistul a creat si interpretat muzica originala, fiind pionier intr-o serie de zone muzicale experimentale complet noi. Experimentul sau a primit sustinerea multor oameni, iar acum exista numeroase grupuri si interpreti care lucreaza in stilul sau, influentat de toate acele forme traditionale pe care le-a studiat si totusi fara a semana cu vreuna dintre ele. Concertele vor avea loc la Bucuresti, pe 20 octombrie, ora 19, la Sala Palatului si Sibiu, in 23 octombrie, ora 19, la Sala Thalia.
Un eveniment organizat de ARTmania Events cu sprijinul Ambasadei Japoniei din Romania, “Tokyo Metropolitan Government”, “Japan Foundation”, Consiliului Local Sibiu prin Primaria Municipiului Sibiu, Consiliului Judetean Sibiu si in parteneriat cu Festivalul International de Teatru Sibiu.
Parteneri: Lantul Hotelier Continental Hotels prin Grand Hotel Continental Bucuresti si Continental Forum Sibiu, Blackhawk Security, Printcenter.ro.
Parteneri media: Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural si Radio Romania Muzical, Romania Libera, Jurnalul National, Tribuna, 24-FUN, Observatorul Cultural, Turnul Sfatului, News Outdoor Romania, GQ, Glamour, Autoexpert, Zoom TV, Elevate, neogen.ro, muzicabuna.ro, iconcert.ro, radiolynx.ro, port.ro, artactmagazine.ro.
Pretul biletelor variaza intre 50 si 180 de lei. Biletele sunt disponibile in reteaua magazinelor Diverta, Germanos, Carturesti, Humanitas, Domo, Orange, Vodafone si online, pe www.eventim.ro si www.myticket.ro.
Explicarea termenilor:
Taiko (太鼓): in traducere directa din limba japoneza inseamna toba, dar este folosit in exteriorul tarii pentru a defini diverse tipuri de tobe traditionale japoneze si arta relativ tanara de interpretare a acestor instrumente urmand structura unui ansamblu de muzicieni, numit in japoneza kumi-daiko. Wa-daiko (和太鼓) se traduce prin toba (daiko) japoneza (Wa)
Odaiko (大太鼓): toba japoneza sculptata dintr-un bloc de keyaki (zelkova- arbore din familia ulmului), vechi de cateva sute de ani, masoara 120 de cm in diametru, pentru a bate in ea se folosesc bete din lemn de hinoki (chiparos japonez)
Butoh: (de fapt Ankoku Butō, 暗黒舞踏, „dans al intunericului”) este un stil de dans japonez de avangarda care se deosebeste atat de dansul traditional japonez cat si de dansul modern occidental.
